Importanța testului de efort cardiopulmonar și a recuperării cardiopulmonare

Testul de efort cardiopulmonar (TECP) este o investigație complexă utilizată pentru a evalua capacitatea de efort a persoanei investigate prin studiul concomitent al funcțiilor cardiacă, pulmonară, metabolică și musculoscheletală.

De multe ori nu avem de a face cu o singură cauză a oboselii la efort, ci cu un complex de factori – patologie cardiacă, pulmonară sau musculoscheletală coexistente – iar consulturile obișnuite la care apelează pacienții (cardiologie, pneumologie, boli interne, reumatologie, etc., efectuate în condiții de repaus) nu

reușesc să răspundă în mod precis la întrebarea legitimă a pacientului : “eu de ce obosesc la efort ?”. Acest răspuns ar putea fi oferit prin TECP.

În plus, testul de efort cardiopulmonar (TECP) este deosebit de util atât pentru medici cât și pentru pacienți la monitorizarea progresiei bolii precum și pentru evaluarea răspunsului la tratamentele medicale (decizia privind menținerea, schimbarea sau suplimentarea acestora).

Un loc aparte printre beneficiile TECP îl ocupă reabilitarea cardiopulmonara , adică acel ansamblu de măsuri recuperatorii, folosind diverse exerciții fizice sau aparatură, cu scopul de a crește toleranța la efort a pacienților și de a a scădea oboseala. TECP stabilește gradul de intensitate al exercițiilor fizice, înaintea includerii pacientului într-un program de recuperare cardiovasculară astfel încât acestea să fie eficiente și efectuate în deplină siguranță și urmărește rezultatele acestora în timp (măsoară creșterea capacității de efort).

Indicațiile testului de efort cardiopulmonar:

• determinarea cauzei și severității dispneei de efort, intoleranței la efort sau hipoxemiei induse de efort
• evaluarea capacității de efort și a prognosticului în diferite patologii, inclusiv insuficiența cardiacă

• evaluarea riscului complicațiilor perioperatorii (chirurgie toracică, cardiacă sau generală)
• detectarea precoce și stratificarea riscului de boli cardiovasculare, pulmonare, pulmonare vasculare și de tulburări musculoscheletale
• monitorizarea răspunsului la tratament (medical sau program de reabilitare cardiacă sau pulmonară)
• monitorizarea pregătirii fizice individuale în reabilitare, în medicina preventivă și sportivă
• evaluarea afectării capacității de efort în medicina muncii

Cum se desfășoară testul cardiopulmonar?

1. Stabilirea indicației se face de regulă în urma unui consult cardiologic, pulmonar, de medicină internă, geriatrie, medicină sportivă sau de reabilitare cardiopulmonară.
2. Evaluarea pre-test –înainte de efectuarea testului – atât pentru siguranța desfășurării, cât și pentru corecta interpretare a testului, studiaza istoricul medical al pacientului, inclusiv datele imagistice și de laborator: radiografie pulmonară sau tomografie computerizată pulmonară, analizele de laborator (hemograma, glicemie, hormoni tiroidieni, etc.).
3. Examen clinic cardiologic – măsurarea tensiunii arteriale, ECG, ecocardiografie care să excludă afecțiunile ce contraindică efectuarea testului de efort.
4. Testul de efort propriu-zis (cicloergometru/banda adaptată) care se desfășoară în prezența medicului specialist utilizând o mască care acoperă nasul și gura pacientului, astfel încât aerul respirat să fie ghidat printr-un senzor de volum care recepționează toate aspectele fizice ale respirației. Ca durata, proba de efort propriu-zisă nu ajunge la 15 minute .Efortul va fi submaximal pentru această procedura, adică intensitatea lui va crește de la ușor la moderat pentru a permite și investigarea pacienților cu o condiție fizică redusă sau a persoanelor în vârstă. Durata testării este personalizată. In total nu va depăși o oră, iar medicul poate întrerupe testul dacă se constată apariția unor simptome severe. Premergător testării de efort cardiopulmonar este bine să nu se

consume alimente cu cel puțin patru ore înainte și nici produse pe bază de cafeină..

• Interpretarea datelor cardiologice și, ulterior, pulmonare cu recomandările aferente în echipa multidisciplinară.

Care sunt parametrii monitorizați în timpul testului de efort cardiopulmonar?

Parametrii funcției cardiace

1. Frecvența cardiacă cu urmărirea atingerii țintei frecvenței cardiace maxime
2. Tensiunea arterială de repaus și comportamentul tensional în cursul efortului
3. Monitorizare ECG 12 derivații ce poate evidenția modificări sugestive pentru patologia cardiacă ischemică sau aritmică
4. Consumul de O2 pentru fiecare contracție cardiacă (VO2/FC)

Parametrii ventilatori

1. Spirometria efectuată înaintea TECP oferă detalii despre capacitatea ventilatorie în repaus, respectiv ventilația maximă prezisă a pacientului
2. Ventilația/min : VE exprimă litri de aer ventilați într-un minut în repaus și în timpul efortului
3. Rezerva respiratorie reprezintă diferența dintre frecvența maximă masurată și cea maximă prezisa ca fiind normală la începutul testului

Parametrii metabolici

1. Consumul de O2 (VO2) – cantitatea de O2 consumată de pacient în repaus și în timpul testului
2. Producția de CO2 (VCO2) – reprezintă cantitatea de CO2 produsă de către organism în repaus și la efort și este expresia statusului metabolic
3. Coeficientul respirator (CR :VCO2/VO2) – apreciază tipul de metabolism
4. Pragul anaerob (AT) – apreciază trecerea metabolismului de la consum aerob la cel anaerob, adică utilizarea resurselor de rezervă la efort maximal

Acești parametrii sunt interpretați atât individual, cât și prin reprezentare grafică suprapuși în timp, astfel încât interpretarea în echipă cardiolog- pneumolog să poată descrie cu acuratețe statusul cardiac, pulmonar și metabolic al pacientului, status util în aprecierea globală a capacității de efort.

În acest mod, TECP este deosebit de util în identificarea cauzelor principale ale intoleranței la efort și, totodată, în monitorizarea progresiei bolii și evaluarea răspunsului la tratamentele medicale și de reabilitare cardiopulmonară oferind informații utile despre prognostic.

Consideratii practice

• Testul cardiopulmonar este un examen sigur, rar sunt citate reacții adverse cardiovasculare, hipotensiune, sincope sau hipoxemie.
  • Pacientul trebuie să fie informat despre etapele desfășurării testului, indicații, contraindicații și riscuri, și să își exprime consimțământul informat.
  • În ziua testării, pacientul trebuie să-și ia medicația obișnuită, să poarte îmbrăcaminte sau încălțăminte confortabilă, poate consuma o masă usoară cu 2-3 ore înainte de investigație.
  • Se recomandă evitarea fumatului sau vapatului, sporturile intense și alcoolul cu 24 ore înainte de testare.

Sindromul de apnee în somn

Apneea în somn se caracterizată prin pauze respiratorii în timpul somnului care se repetă frecvent. Pauzele pot fi cu oprirea respiraţiei (apnee) sau doar cu micşorarea fluxului de aer (hipopnee).

Pentru a intra sub incidența acestui diagnostic, numărul de pauze în timpul somnului trebuie sa fie de minim 10/oră.

Este posibil să nu fiţi conştient că aveţi probleme legate de respiraţie în timpul somnului; frecvent, membrii familiei dvs. vor fi primii care vor remarca anumite semne sau simptome. Dacă răspunsul dvs. este DA la oricare din următoarele întrebări, este posibil să suferiţi de Sindromul de Apnee în Somn Obstructiv.

• Sforăiți mult și tare

• Soţul/soţia v-a spus că vă opriţi din respirat în timpul somnului?
  • Nu aveţi un somn odihnitor şi ziua vă simţiţi obosit sau ameţit?
  • Vă treziţi din somn respirând greu, icnit, ca şi când vă sufocaţi?

Consecințe

Depistat târziu şi netratat, sindromul de apnee în somn poate altera semnificativ calitatea vieţii şi determina o serie de afecţiuni medicale cu potenţial sever:

• hipertensiune arterială rezistentă la tratament
• infarct de miocard
• aritmii în timpul somnului şi moarte subită („a murit în somn”)
• accidente vasculare cerebrale
• creşterea în greutate
• pre-diabet, diabet
• tulburări de atenţie, memorie şi concentrare
• iritabilitate, schimbări ale dispoziţiei, depresie
• impotenţă

Datorită somnolenţei excesive din timpul zilei şi a tulburărilor de atenţie şi concentrare, pot avea loc accidente cauzate de adormirea la volan şi accidente la locul de muncă.

Somnografia – investigația prin care putem depista sindromului de apnee în somn

Somnografia este o investigație relativ facilă, care se realizează cu ajutorul unor aparate portabile, poligrafe de ventilație nocturnă și care înregistrează simultan în timpul somnului mai mulți parametri: fluxul respirator, sforăitul, frecvența cardiacă, saturația periferică a oxigenului, mișcările toracelui, poziția abdomenului în timpul somnului, etc.

Din culegerea acestor date, medicul specialist poate pune un diagnostic precis asupra eventualelor intreruperi de respirație în timpul somnului și asupra consecințelor acestora.

Tratamentul: are ca scop restaurarea respiraţiei regulate din timpul somnului şi obţinerea unui somn odihnitor.

Concluzie

In concluzie, Testul de Efort Cardiopulmonar este cea mai accesibilă, ieftină și răspândită metodă de diagnostic neinvaziv a ischemiei cardiace induse de efortul fizic și a consecințelor acesteia. Testul are o reproductibilitate bună, iar la pacienții cu risc cardiovascular cel puțin mediu, acuratețea cu care pune în evidență boala cardiacă ischemică este comparabilă cu cea a unor explorări paraclinice invazive, cum ar fi coronarografia.

Clinica Redivivus Med oferă Testare de Efort Cardiopulmonar, dar și soluții pentru toate tipologiile de probleme medicale care se adresează zonei de cardiologie & pneumologie și tuturor zonelor conexe, oferind pacienților posibilitatea de a fi tratați de către cei mai buni medici din fiecare domeniu.

Redivivus Med are contract cu CAS Bacau pentru furnizarea de servicii medicale în regim ambulatoriu de specialitate pentru Pneumologie.

Programările se pot face la numărul de telefon: 0770 341 276 sau prin formularul pentru programări de pe website: www.redivivusmed.ro

Locație: str. 9 Mai, Nr. 80 la parter (parcare benzinăria Mol), Bacău.