Lucian Bogdănel avertizează, în contextul noii programe pentru clasa a IX-a: „Spațiul online a ajuns locul în care se vorbește și se scrie cea mai precară limbă română din toate timpurile.”

Deputatul Lucian Bogdănel a comentat dezbaterile generate de noua programă de limba și literatura română pentru clasa a IX-a, susținând necesitatea unei abordări care să păstreze continuitatea istorică a limbii române. Acesta a atras atenția asupra nivelului tot mai scăzut al exprimării în spațiul online, unde, spune el, se vorbește și se scrie într-o română tot mai precară, context care ar trebui să fie luat în calcul în orice reformă educațională.

„Nu-mi amintesc să fi debordat de fericire când, în liceu, în urmă cu vreo 25 de ani, ni s-a pus în vedere că trebuie să citim, OBLIGATORIU, „Frații Jderi” de Sadoveanu. Îmi displăcea Sadoveanu, îmi displăcea mai curând proza sa fluviu, canonică, desfășurată într-o limbă arhaic-absconsă pentru cel care eram atunci, cu toate că în clasa a opta citisem, cu un oarecare interes, „Neamul Șoimăreștilor”, satisfăcut că dusesem la bun sfârșit lectura unui roman.

Cărămida „Fraților Jderi” – aveam acasă ediția într-un singur volum (Cartea Românească, 1986), totalizând vreo 800 de pagini – părea atunci, cred că și acum, de nepătruns. Intimidantă și inexpugnabilă.

Cu toate astea, târâș-grăpiș, am citit-o, iar azi – privind nostalgic-retrospectiv la desfășurarea lucrurilor – cred că mi-a prins bine, chiar dacă la acel moment, captiv al unei minți de licean inevitabil limitate, gândeam, cu vehemență, contrariul.

Ironia sorții face ca în țara în care analfabetismul funcțional atinge procente amețitoare, în creștere de la an la an, în jurul programei de limba și literatura română pentru clasa a IX-a să se fi iscat o dezbatere aprinsă, ale cărei ecouri au depășit cu mult hotarele domeniului educațional. Sună caragialesc și, probabil, așa și e: în țara în care se citește cel mai puțin din Uniunea Europeană, în țara în care – potrivit statisticilor – doar 7% din populație mai pune mâna pe o carte, în țara în care guvernul Bolojan a crescut la 11% TVA-ul pentru cărți, pesemne pentru a înmormânta piața de profil, există suficiente resurse pentru a alimenta un diferend privitor la cum ar trebui să arate programa de limba și literatura română pentru bobocii de liceu.

Partizanatele au apărut firesc: tabere aparent ireconciliabile își dispută primatul inspirațional ca și când nu am fi părăsit niciodată vechea dispută dintre autohtonism vs. sincronism, cele două „moțiuni” în jurul cărora s-au configurat principalele școli de gândire din cultura română a ultimilor 150 de ani.

Una din „partide” susține – nu fără temei – o abordare al cărei accent cade pe autorii moderniști, al căror limbaj – se presupune – ar suna ceva mai familiar pentru elevii de azi și, prin urmare, mai atractiv, mai „catchy”; cealaltă tabără insistă pe un model de inspirație istorică, ce privilegiază o predare în ordine cronologică axată între altele, în clasa a IX-a, (și) pe literatura noastră veche (cronicari).

Pentru ca meniul să fie complet, s-au lansat petiții online în sprijinul celor două orientări, cu schimburile de replici aferente, și trebuie să admit – nu tocmai din capul locului – că am semnat pentru susținerea modelului nefericit etichetat drept „istoricist”, de predare cronologică a limbii și literaturii române, o petiție intitulată „Cui îi e frică de abordarea istorică a literaturii române?”, inițiată de dl. Paul Cernat și alți colegi ai săi de la Universitatea București.

Nu doar probitatea intelectuală a inițiatorilor m-a convins, ci și câteva argumente de ordin pragmatic, ce țin – cred eu – de un imperativ identitar care nu are nimic de-a face cu „suveranismul” sau naționalismul de operetă incriminat, destul de precipitat, de tabăra „modernistă”.

Găsesc utilă abordarea cronologică, impropriu catalogată drept „istoricistă”, pentru că pune lucrurile în context și oferă o perspectivă elevului, care – cu puțin interes – descoperă nu doar că există o istorie a limbii române, ci și o devenire seculară a ei până în zilele noastre. Că nu a apărut după ultima ploaie, că înmagazinează – precum un creuzet – prefaceri și influențe pe care suntem datori să le cunoaștem, că – în definitiv – are un trecut și un prezent pe care trebuie să-i edificăm VIITORUL.

Pentru că – vrem, nu vrem – limba română nu are un viitor asigurat precum engleza sau spaniola, vorbite azi pe toate meridianele lumii: limba română e contaminată sistematic de preluări inoportune, alandala, din engleză și italiană, dar mai presus de asta de un climat toxic omniprezent în spațiul online (TikTok, Facebook etc.), unde se vorbește și se scrie în probabil cea mai precară limbă română din toate timpurile.

Îndrăznesc să cred că o infuzie de modernism la clasa a IX-a, pe care eram tentat să o creditez până la un punct, nu ar spori – nici pe departe – interesul general al elevilor pentru limba și literatura română: în cele din urmă și înțelegerea moderniștilor implică o preocupare nemijlocită pentru citit, dar lectura – și asta e de domeniul evidenței! – nu se află printre prioritățile elevilor de azi, care ajung să pună mâna pe o carte mai mult siliți, decât din proprie inițiativă. Dacă o pun! Răul nu e neapărat recent, e mai vechi și are legătură cu ceea ce mi se pare a fi deprecierea sistematică a modelului meritocratic al școlii, pe care elevii nu-l mai creditează cum o făceam noi, în urmă cu 20-30 de ani. Au acum alte variante la îndemână, pe care noi nu le aveam în trecut.

Școala, cum ar spune un amic, nu trebuie să fie prea ușoară, pe calapodul foarte multor tineri pentru care viața este de neconceput, chiar imposibilă, fără smartphone și chatGPT. Nici mie nu mi-a fost ușor să citesc „Frații Jderi” în liceu, după cum am consemnat deja, dar am sfârșit – abia peste (mulți) ani – prin a-l reconsidera complet pe Sadoveanu și a-mi cumpăra inclusiv ediția princeps a „Baltagului”: cu ea în desagă am apucat-o pe urmele Vitoriei Lipan, parcurgând legendarul Drum al Talienilor ce unește Măliniul lui Labiș (Suceava) cu Borca (Neamț) şi redescoperind, astfel, acea Moldovă profundă şi autentică, nemurită de penița marelui romancier.” a transmis deputatul social-democrat de Bacau, Lucian Bogdanel