De ce insolventa nu e solutia. Moda Hidroelectrica pune streangul de gat economiei

Aflat in trecere prin Bacau, in urma cu 2-3 saptamani, fostul premier – Mihai Razvan Ungureanu –  a decretat, intr-un limbaj totusi aluziv, ca Ponta ar fi un prim-ministru care se „califica la locul de munca” in meseria de prim-ministru. Nu stiu daca pentru job-ul descris anterior exista, in vreo tara, cursuri de prealabila specializare si/sau perfectionare, insa declaratiile din ultima perioada ale actualului premier impun cateva aprecieri. Statura politica a lui Ponta, aceea de prim-ministru in deplinatatea exercitiului, pretinde aceste aprecieri.

Liderul PSD, cel mai important partid din coalitia de guvernare, a declarat marti ca bugetul inregistreaza, in primele 3 luni din 2013, incasari mai mici din impozitul pe profit, cauza fiind identificata de Ponta in imprejurarea ca tot mai multe societati intra, suspect de usor, in insolventa. Pana la un punct, constatarea premierului se dovedeste ancorata – pe deplin – in prezentul economic al tarii. El a fost inaugurat, insa, in… trecut, mai exact atunci cand guvernarea USL a decis sa introduca in insolventa Hidroelectrica, sub prezumtia ca protectia oferita de legislatia in vigoare va scapa producatorul de energie de contractele paguboase cu „baietii destepti”.

Introducerea Hidroelectrica in insolventa a fost anuntata de liderii USL, in campania electorala pentru alegerile parlamentare din decembrie, drept un succes al guvernarii PSD-PNL, putere politica ce a reusit – au sustinut aceleasi voci – sa resusciteze compania statului capusata de clientela politica arondata fostelor guvernari PDL.

„Veştile proastre sunt cele legate de o scădere importantă a veniturilor privind impozitul pe profit, şi aici – fără să ţin cursuri economice – sunt două explicaţii: pe de o parte sunt companii multe care intră în insolvenţă pentru că neavând asigurat un flux de creditare pur şi simplu nu reuşesc să facă faţă cu obligaţiile pe care le au atât faţă de bugetul de stat, cât şi faţă de alţi furnizori, iar a doua categorie – şi acolo trebuie să accelerăm de fapt modificarea legii insolvenţei – se referă la cei care intră cu rea-credinţă în insolvenţă în aşa fel încât nu mai plătesc niciun fel de taxă, nu mai plătesc niciun fel de impozit, nimic din ceea ce plătesc celelalte companii care trăiesc în mod normal pe piaţa economică şi merg mai departe, îşi ţin activitatea, fără să plătească nicio taxă”, a declarat marti premierul Victor Ponta.

Primul-ministru simte pe pielea lui efectele unei mode juridice inaugurate de Guvernul pe care-l conduce, in urma cu mai multe luni. Vestea cu adevarat proasta tine de o oarecare apetenta a patronilor mici si mijlocii (medii) de a-si lasa cu buza umflata creditorii (i.e. – partenerii de afaceri) si de a o tuli in bratele insolventei, manati de convingerea aproape oarba ca astfel isi pot „instala” un administrator judiciar favorabil, care sa trieze, dupa cheremul patronului falit, creditorii si datoriile aferente.

Constatarile lui Ponta, mi-e teama de acest lucru, ar fi trebuit sa faca obiectul unui „minim” studiu de impact inainte de punerea in opera a insolventei Hidroelectrica, macar pentru faptul ca un astfel de exemplu – transmis de la cel mai inalt nivel, cel guvernamental – era susceptibil de a fi urmat sau copiat de mii de afaceristi, unii dintre ei sarlatani notorii si tepari dovediti. E clar ca bugetul pe 2013 e viciat din perspectiva colectarii de taxe si impozite, astfel incat premisele socio-economice ale anului viitor se anunta cel putin la fel de sumbre.

Si asta nu e tot, 2014 fiind un an capital din punct de vedere politic: vor fi 2 randuri de alegeri, europarlamentare si prezidentiale.  Populismul pe burta goala poate starni resentimente dintre cele mai periculoase. Aviz actualilor guvernanti. Pe cine vor mai da, oare, vina?