O situație aparent banală, o coadă la ghișeul ANAF din Bacău, s-a transformat într-un moment greu de uitat pentru un tată venit să-și plătească taxele. Claudiu a povestit pe grupul „Orașul Bacău” cum, după mai bine de o oră de așteptare, a fost nevoit să plece să-și ia fetița de la grădiniță și s-a întors apoi cu ea de mână.
Când două persoane din rând i-au spus să meargă în față, fiind însoțit de un copil mic, au început reproșurile, ironiile și jignirile. „Ne împrumuți și nouă copilul?”, „Nesimțitule!” sau „Tu crezi că ești la spital aici?” sunt câteva dintre replicile pe care spune că le-a auzit, în timp ce fetița lui îl ținea strâns de mână și privea speriată scandalul dintre adulți.
*Legea nr. 280/2023 prevede că persoanele însoțite de copii cu vârsta de până la 5 ani au prioritate la casieriile și ghișeele instituțiilor publice, precum și la serviciile oferite de acestea. Aceeași lege obligă instituțiile să afișeze la vedere această regulă, dacă nu există un ghișeu special destinat acestor categorii.
Relatarea lui Claudiu:
„Ne împrumuți și nouă copilul?”
„Nesimțitule!”
„Tu crezi că ești la spital aici?”
Astea au fost „aplauzele” primite astăzi la ghișeul ANAF din Bacău, în timp ce încercam să fac un lucru absolut firesc: să-mi plătesc taxele.
Dimineață, pe la 10:15, m-am așezat civilizat la rând, sperând că rezolv rapid și apuc să-mi iau fetița de la grădiniță. La 11:15, după o oră de stat în picioare, mai aveam încă vreo zece persoane în față. N-aveam cu cine să o las acasă, așa că am ieșit din rând și am plecat la grădiniță să nu o las să mă aștepte. Am zis că mă întorc cu ea de mână.
M-am întors la ANAF, unde era același furnicar. Doi oameni de bun-simț din rând mi-au spus: „Mergeți în față, sunteți cu copil mic, aveți prioritate”. Le-am mulțumit, dar le-am zis cu jumătate de gură că sigur vor ieși scântei. Am sperat totuși că mă înșel. N-a fost să fie.
Nici n-am apucat să ajung bine în față, că o doamnă în jur de 70 de ani m-a măsurat din cap până-n picioare și a atacat direct, pe un ton agresiv:
— „Da’ ce faci, măi băiete? Tu crezi că ești la spital aici?”
— „Nu, doamnă, nu sunt la spital. Pur și simplu există o lege care acordă prioritate părinților însoțiți de copii mici.”
De aici s-a deschis cutia Pandorei. Că mă bag în față, că am adus copilul intenționat ca să „fentez” rândul. I-am răspuns cât am putut de calm că tocmai am luat-o de la grădiniță, că nu am de ce să mă justific și că legea e clară. Doamna mi-a replicat că a fost și ea însărcinată la viața ei, i-am spus politicos că mă bucur că a ajuns la o vârstă atât de venerabilă, dar dumneaei a continuat să ridice tonul: „Unde scrie? Eu nu văd niciun afiș cu legea asta!”
A intervenit și ofițerul de serviciu, confirmându-i că legea există și că am dreptul legal la prioritate. Răspunsul doamnei? Fata mea ar avea peste 5 ani și n-aș avea voie. În acel moment, recunosc, mi-am pierdut răbdarea:
— „Doamnă, ce vreți, să vă scot certificatul de naștere aici? Aveți puțină răbdare, aveți mai mult timp decât mine. Până la urmă, generația mea plătește taxele astea pentru ca statul să vă poată vira pensia lună de lună.”
A fost scânteia care a aprins tot corul de la coadă. Un domn din spate a început să strige că sunt nesimțit, că „probabil nici nu muncești!”, după care s-a corectat ironic: „Deși, după pantofi, nu pari chiar așa prăpădit”. O altă doamnă a aruncat gluma de rigoare: „Ne împrumuți și nouă copilul?”, iar alta a completat nervoasă că „și ea are copilul în mașină”.
Acolo, cu fetița mea care mă ținea strâns de mână și se uita speriată la oameni mari care țipau, am simțit o tristețe cumplită.
Nu despre cele 5 minute economisite la un ghișeu este vorba. Este vorba despre ce fel de comunitate suntem. Cum a ajuns un copil mic să fie privit ca un „instrument de tăiat rândul” sau o amenințare, în loc să fie o bucurie și un motiv de solidaritate firească? De când a devenit o crimă să beneficiezi de o lege făcută tocmai pentru a proteja copiii de aglomerație și stres?
Nu e vorba de bătrâni împotriva tinerilor. Bunicii ar trebui să vadă într-un copil speranța că orașul ăsta mai are viitor, iar noi, cei mai tineri, avem datoria să-i respectăm pe cei în vârstă. Dar când ura și încrâncenarea devin prima reacție la vederea unui părinte cu un copil de mână, ne mai mirăm de ce se golesc orașele?
Tinerii nu pleacă din Bacău și din țară doar după salarii mai mari. Pleacă din cauza privirilor pline de venin. Pleacă pentru că s-au săturat să fie tratați ca niște paria atunci când cer un dram de decență și respectarea unei reguli simple.
Cum vrem să ne facem bine ca societate, dacă ne sfâșiem între noi pe un hol prăfuit, în fața unui copil care abia învață ce înseamnă lumea oamenilor mari? – a povestit Claudiu
Are dreptate dl cu copilul! Ce nu au timp.pensionarii sa stea la coada, ca prin autobuze se pot plimba toată ziua! Gratuit!!!