Într-o perioadă în care activitatea Serviciului de Ambulanță este adesea pusă sub semnul întrebării, iar criticile apar înaintea explicațiilor, un asistent medical din cadrul Serviciului de Ambulanță Județean Bacău transmite un mesaj de susținere pentru colegii care aleg, zi de zi, să rămână în prima linie a luptei pentru viață.
Cristiana Pilat vorbește despre realitățile dure din sistemul de urgență prespitalicesc: lipsa personalului, presiunea tot mai mare, autospecialele îmbătrânite și sacrificiile făcute în tăcere de cei care răspund apelurilor disperate. Dincolo de statistici și controverse, ea amintește că în fiecare intervenție se află oameni care încearcă să facă tot ce le stă în putere pentru a salva vieți.
„Într-o perioadă în care mulți caută vinovați, iar degetele se îndreaptă aproape de fiecare dată către Ambulanță, puțini aleg să privească adevărul în față. Lucrăm într-un sistem slăbit de ani de zile, afectat de lipsa personalului, de subfinanțare, de autospeciale care îmbătrânesc odată cu noi și de o presiune tot mai mare pusă pe umerii celor care încă aleg să rămână și să lupte. Există voci care ne critică la fiecare pas, care caută fiecare greșeală, fiecare întârziere, fiecare neputință. Dar prea puțini vorbesc despre miile de intervenții reușite, despre viețile salvate, despre nopțile nedormite, despre mesele reci și familiile care ne așteaptă acasă.
Trăim într-un sistem în care, atunci când lucrurile merg bine, de multe ori nu existăm în fotografii și în discursuri. Când ceva nu merge, însă, Ambulanța devine prima țintă. Se uită că la capătul fiecărui apel se află oameni care încearcă să facă imposibilul posibil, cu resurse limitate și cu un personal tot mai puțin. Se vorbește despre reforme, reorganizări și eficiență. Dar noi auzim tot mai des șoapte despre reducere, marginalizare sau chiar desființare. În loc să fie întărit un serviciu care reprezintă coloana vertebrală a urgenței prespitalicești, de multe ori se caută motive pentru a-i diminua rolul și importanța. Iar cel mai greu este că strigătele noastre de ajutor rămân adesea fără răspuns. Cei care decid închid ochii, iar cei care sunt în teren încearcă să se ajute singuri, să se susțină unii pe alții și să meargă mai departe, pentru că oamenii continuă să aibă nevoie de noi.
Nu suntem perfecți. Dar suntem acolo când se naște o viață, când cineva luptă să respire, când o familie trece prin cea mai grea zi din viața sa. Suntem acolo de sărbători, noaptea, în ploaie, în caniculă și în viscol. Și, indiferent cât de mult este atacată Ambulanța, un lucru nu poate fi contestat: în fiecare zi, mii de oameni îmbracă uniforma, urcă în autospeciale și aleg să ajute. Pentru că aceasta nu este doar o meserie. Este o responsabilitate, un sacrificiu și, pentru mulți dintre noi, un mod de viață.
Respect tuturor colegilor care continuă să creadă în această misiune și să își facă datoria cu demnitate, chiar și atunci când nimeni nu îi aplaudă. ” a transmis Cristiana Pilat – asistenta SAJ Bacau