România va primi peste 60 de miliarde de euro în viitorul cadru bugetar multianual. Europarlamentarul Dragoș Benea: Este a șasea cea mai mare alocare din UE, dovadă că guvernările din ultimii ani s-au ridicat la înălțimea exigențelor momentului

Europarlamentarul PSD Dragoș Benea a participat vineri la Conferința privind viitorul Politicii de Coeziune, organizată de MIPE împreună cu ministrul Dragoș Pîslaru și cu vicepreședinții executivi ai Comisiei Europene, Raffaele Fitto și Roxana Mînzatu. În intervenția sa, Benea, care conduce Comisia REGI din Parlamentul European, a prezentat direcțiile strategice pentru următorul cadru financiar al Uniunii și a subliniat rolul esențial al coeziunii într-un context geopolitic instabil. Oficialul a salutat propunerea CE de alocare a peste 60 de miliarde de euro pentru România, considerând-o o confirmare a importanței pe care proiectul european o acordă regiunilor și comunităților vulnerabile:

„Am participat, vineri, la Conferința la nivel înalt despre Politica de Coeziune în viitorul cadru bugetar multianual al UE, organizată de MIPE şi ministrul Dragoş Pîslaru, cu participarea vicepreşedinților executivi ai Comisiei Europene, Raffaele Fitto şi Roxana Mînzatu, ocazie cu care am avut o intervenție în care am expus – din perspectiva comisiei europarlamentare #REGI, pe care o conduc – viziunea cu privire la viitorul coeziunii.

Regăsiți, în rândurile de mai jos, intervenția mea:

<< În septembrie, când în cadrul comisiei REGI și, mai apoi, în Parlamentul European a fost aprobată – cu o majoritate confortabilă – propunerea de flexibilizare a Politicii de Coeziune, al cărei raportor am fost, spuneam că regiunile europene, ca de altfel întreaga Uniune, sunt condamnate să se adapteze noilor realități în care trăim și că oricât de idealiști am fi, nu putem construi nimic durabil fără a asigura securitatea pe continentul european.

Este o condiție primordială din a cărei îndeplinire decurg toate celelalte.

Din 2020 încoace, statele membre UE au fost supuse unor succesive „teste de stres” care au pus la grea încercare rezistența proiectului comunitar în ansamblu: mai întâi a fost pandemia, care ne-a arătat că de reziliența sistemelor critice, cum e Sănătatea, depinde însăși viața cetățenilor europeni și că fără lanțuri de aprovizionare sigure nimic nu poate funcționa acceptabil, atât timp cât în domenii cheie depindem mereu de alții.

A urmat agresiunea militară rusă în Ucraina și un război care a generat crize suprapuse, fără precedent: o criză umanitară de proporții, pe care continentul european nu a mai cunoscut-o de la al doilea Război Mondial; o criză a prețurilor în energie care a influențat negativ întreaga producție industrială europeană; o criză a circulației produselor agricole și a cerealelor; în sfârșit, o criză de securitate a cărei lecție principală este că dependența de energia și combustibilii ieftini proveniți din est se poate transforma, peste noapte, într-o vulnerabilitate strategică a Uniunii. Un veritabil călcâi al lui Ahile.

Ca să-l parafrazez pe dl. Mario Draghi, mult discutatul său Raport cu privire la competitivitatea europeană este deja de ilustră notorietate, trebuie să abandonăm iluzia că întârziind – sine die – confruntarea cu problemele UE ce nu mai suportă amânare putem prezerva aparența de consens la nivel european. Nu mai putem lăsa pe mâine ceea ce oricum trebuia făcut de ieri! A evita discutarea problemelor, nu înseamnă că ele nu există.

Coeziunea și suita de politici publice fundamentate, în ultimii 10-15 ani, pe acest deziderat au fost, dacă vreți, semnul distinctiv, emblema Uniunii și – nu mă feresc să o spun – un fapt pentru care mulți au invidiat și invidiază proiectul european. Ideea că statele membre dezvoltate contribuie, determinant, la reducerea disparităților și decalajelor ce separă Estul de Vestul UE este nu doar nobilă și umanistă: ea și-a dovedit, cu prisosință, eficiența. Dați-mi voie să dau ca exemplu chiar țara mea, România, în care – de la momentul aderării, în urmă cu 18 ani – au intrat peste 100 de miliarde euro fonduri europene nerambursabile.

Politica de Coeziune a funcționat, după cum lesne se poate observa, și va trebui să funcționeze și în următorul cadru bugetar multianual, de data aceasta într-un climat geopolitic volatil, care ne constrânge la adaptare și la regândirea rolului pivotal pe care Coeziunea îl are în construcția europeană.

Văd în viitoarea Politică de Coeziune a UE un vehicul capabil să împace și obiectivul dezvoltării durabile și al reducerii decalajelor, și imperativul consolidării rezilienței regionale a Uniunii: pentru că fără regiuni și comunități puternice, fără o temelie ranforsată și consolidată, mă tem că trăinicia proiectului european nu ar fi decât un ideal șubred fără suport în realitatea concretă.

Salut propunerea de alocare a peste 60 de miliarde euro pentru România, în viitorul cadru bugetar multianual, a șasea cea mai mare la nivelul Uniunii și a doua în calitate de beneficiar net – este un semn că UE e aici pentru a rămâne și că, place sau nu, guvernările care au dus greul ultimilor ani – cu semnificative costuri politice – s-au ridicat, totuși, la înălțimea exigențelor momentului. Felicitări ministrului Pîslaru şi echipei de la MIPE pentru organizarea ireproşabilă a Conferinței! ” a transmis europarlamentarul PSD, Dragos Benea