Lumea întreagă este în doliu după vestea dispariției Papei Francisc, care a trecut la cele veșnice astăzi, o zi cu profunde semnificații religioase, sărbătorită la aceeași dată de întreaga creștinătate. Printre primele reacții din România se numără cea a europarlamentarului Dragoș Benea, care, profund marcat de pierderea Suveranului Pontif, a transmis un mesaj despre moștenirea spirituală și umană pe care o lasă în urmă primul Papă originar din America de Sud:
„Îndrăznesc să cred, acum, sub imperiul emoțiilor şi al amintirilor, că trecerea Papei Francisc la Domnul, în Lunea Mare a unui Paşte celebrat la aceeaşi dată de întreaga creştinătate, e un semn de netăgăduit: a trebuit să vină acest Papă argentinian de la capătul lumii – cum a şi spus-o în primul său discurs – pentru ca noi toți să primim mărturia unei vieți trăite pentru semeni, pentru cei trişti şi împovărați, o voce a celor mulți pe care nu-i mai aude şi ascultă nimeni, un exemplu de altruism pentru noi toți, cei răpiți de vacarmul existențelor noastre egoiste şi interesate! Acum, la plecarea sa, parcă ne transmite „Vă las cu bine, aveți grijă de voi!”. Dumnezeu să-l odihnească în pace Sa eternă!” a transmis europarlamentarul Dragos Benea
Deputatul băcăuan, Lucian Bogdănel, a evocat o întâlnire personală cu Suveranul Pontif. Acesta a rememorat audiența din 1 iunie 2022, la care a avut privilegiul să participe și care l-a impresionat profund prin forța mesajului transmis de liderul Bisericii Catolice:
„Mi-amintesc – de parcă ar fi fost ieri, alaltăieri – cum în omilia rostită cu prilejul audienței generale, din 1 iunie 2022, la care am avut privilegiul de a asista, Papa Francisc – comentând Psalmul 71 – a incriminat „cultura dello scarto”, o cultură materialistă a debarasării şi dispensării în care trăim, covârşiți nu doar de obiecte sau lucruri (de unică folosință), cât mai ales de transformarea oamenilor în obiecte de care ne dispensăm odată ce nu ne mai sunt de folos. Psalmul vorbeşte despre un bolnav care – împuținat de boală şi ajuns la capătul puterilor – îl cheamă în ajutor pe Domnul, cerându-I să nu-l abandoneze atunci când forțele îl vor fi lăsat definitiv. Fragilitatea ființei umane este o bună şcoală, un util – chiar dacă necruțător – magisteriu, a subliniat Sfântul Părinte atunci. Francisc ne-a inspirat pe noi toți cu demnitatea sa în suferință, trăind în ultimele luni de foarte grea încercare, ceea ce ne-a povățuit în urmă cu trei ani. Cu alte cuvinte, omul lui Dumnezeu Mario Bergoglio a practicat ceea ce a predicat, până la capăt, până în ultimele sale clipe pământeşti, făcând – prin asta – ceva rarisim în zilele noastre: a pus semnul egal „=” între Gândire Vorbire şi Făptuire, între Gând Cuvânt şi Faptă! Dumnezeu să-l odihnească în Pace!” a declarat deputatul Lucian Bogdanel