Deputatul PSD Bacău, Lucian-Gabriel Bogdănel, a susținut o declarație politică în Parlamentul României, cu prilejul împlinirii a 30 de ani de la semnarea Declarației de la Snagov – document de referință ce a stat la baza orientării strategice a României către integrarea în Uniunea Europeană și NATO. În intervenția sa, parlamentarul a evidențiat importanța istorică a consensului politic național din 1995, subliniind nevoia reactivării acelui spirit de unitate și responsabilitate în actualul context european marcat de instabilitate și ascensiunea extremismului.
DECLARAȚIE POLITICĂ, 11 iunie 2025:
●Lumea euro-atlantică, destinul istoric al României: 30 de ani de la „Declarația de la Snagov”●
Anul acesta, la 21 iunie, se împlinesc 30 de ani de la faimoasa „Declarație de la Snagov”, un moment politic fundamental în fixarea cursului euro-atlantic al țării noastre prin însușirea „Strategiei naționale de aderare a României la Uniunea Europeană”, elaborată de o Comisie constituită în acest scop.
Rămasă în istorie și sub titulatura de „Consensul de la Snagov”, Declarația de la 21 iunie 1995 – semnată de liderii tuturor formațiunilor politice de la acea vreme – a consfințit << orientarea fermă a României de a-şi axa dezvoltarea pe promovarea atributelor unei societăţi democratice – statul de drept, pluralismul politic, separarea puterilor, alegeri libere, respectarea drepturilor omului, inclusiv ale persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, crearea unei economii de piaţă eficiente şi durabile, compatibile cu principiile, normele, mecanismele, instituţiile şi politicile Uniunii Europene >>.
Documentul statua – între altele – că aderarea României la Uniunea Europeană era un „obiectiv strategic național”: o zi mai târziu, la 22 iunie 1995, ministrul de Externe Teodor Meleșcanu depunea, la Paris, cererea României de aderare la UE.
Consecințele istorice ale Consensului de la Snagov și ecourile acestuia reverberează și azi, la trei decenii distanță, cu aceeași convingătoare putere de exemplu pentru întreaga clasă politică. Societatea noastră are nevoie, mai mult ca oricând, de spiritul consensualist al Snagovului și de o figură tutelară capabilă să aducă la aceeași masă partide, instituții, universități, antreprenori și societatea civilă, așa cum – în 1995 – președintele Ion Iliescu, cu echilibru și înțelepciune politică, a dovedit că poate să o facă.
De altfel, în încheierea documentului, semnatarii Declarației apreciau, „spiritul în care a avut loc elaborarea strategiei (…) confruntarea pe deplin liberă de opinii, într-un climat de dezbateri constructive, de înaltă rigoare ştiinţifică, ceea ce a permis ca prin dialog să fie cultivată convingerea că renaşterea României, redresarea ei generală se decid acum”.
Consensul presupune oameni care se ascultă unii pe alții, oameni care nu sunt fanaticii unei singure idei și care, în confruntarea democratică de opinii, înțeleg că schimbările cer timp și presupun un cost social pe măsură, care trebuie partajat cât mai echitabil cu putință: din 1995 până în 2004, când – sub guvernarea Adrian Năstase – s-au încheiat negocierile de aderare la UE și am intrat în NATO, România a trecut printr-un deceniu de transformări profunde și dureroase, dar acceptate de societate în numele obiectivului național și aspirațiilor consemnate în Declarația de la Snagov.
În spatele acestui document programatic – fondator și, deopotrivă, hotărâtor în privința destinului euro-atlantic al României – stă, de fapt, curajul asumării unei viziuni îndrăznețe și a unei strategii concrete de acțiune, ambele unanim validate de către societate, pentru că au fost rodul consultărilor și dezbaterilor transparente, oneste, la adăpost de bruiajul strident al populismului politic.
Nu e singura lecție pe care Consensul de la Snagov ne-o oferă peste ani: Declarația vorbește despre democrație, pluralism politic, separarea puterilor în stat și echilibrul între puteri prin controlul reciproc al acestora – sunt bunuri câștigate cu sacrificii enorme, pe care de cele mai multe ori le luăm ca fiind de la sine înțelese. Însă experiența ultimelor luni și, mai ales, momentul noiembrie 2024, ne arată că democrația este fragilă, iar spectrul extremismului politic – alimentat de un furibund discurs al urii – poate întuneca, oricând, orizonturile lumii noastre.
Pornind de la această realitate îngrijorătoare, spiritul Declarației de la Snagov devine un veritabil antidot la radicalism, o lumină călăuzitoare în bezna extremismului politic, capabilă să indice – întotdeauna – orientarea sigură și corectă pentru țară.
Lucian-Gabriel Bogdănel – Deputat PSD Bacau
dreptul la libera exprimare a fost cenzurat de voi!