Europarlamentarul Dragoș Benea: Trebuie să părăsim logica ipocrită a cordonului sanitar. Raffaele Fitto, din Fratelli d’Italia, este în conducerea Comisiei Europene. Nu văd de ce la București nu am putea aplica același model în viitoarea guvernare

Adaugă-ne ca sursă în Google Urmărește-ne pe Google News

Europarlamentarul Dragoș Benea aduce în discuție componența conducerii Comisiei Europene pentru a susține că participarea la guvernare a unor formațiuni din zona conservatoare nu este, în sine, fără precedent la nivel european. El îl indică drept exemplu pe Raffaele Fitto, vicepreședinte executiv al Comisiei Europene pentru Coeziune și Reforme, politician provenit din Fratelli d’Italia. Fitto a fost anterior copreședinte al grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, ECR, în Parlamentul European.

În declarația sa, Benea face o paralelă între Fratelli d’Italia și AUR, formațiuni asociate aceleiași familii politice europene, ECR, și susține că precedentul numirii lui Fitto într-una dintre funcțiile de vârf ale Comisiei Europene ar trebui luat în calcul și în dezbaterea privind formulele de guvernare de la București. Europarlamentarul critică totodată discursul prin care partidele politice sunt excluse din negocieri prin folosirea etichetei de „extremist”, apreciind că discuția ar trebui mutată spre reprezentarea parlamentară și opțiunile concrete de guvernare.

Declaratie integrala europarlamentar Dragos Benea:

Vicepreşedintele executiv al Comisiei Europene, dl. Raffaele Fitto, a revenit în comisia #REGI cu o intervenție axată pe două subiecte majore: comunicarea referitoare la strategiile UE pentru regiunile periferice şi raportul privind progresele înregistrate pe 2026 în implementarea politicilor de coeziune la nivel european.

Poate părea un subiect stufos sau foarte birocratic, dar e important să menționez că pe baza modificărilor legislative introduse prin raportul „mid-term review”, al cărui eurodeputat raportor am fost, 25 de state membre au transmis 186 de modificări de programe, vizând realocarea a aprox. 37 miliarde EUR către noile priorități (printre care se numără crearea de capacități industriale în domeniul apărării, infrastructură „dual-use” – utilizată de civili şi militari, deopotrivă – construirea de locuințe şi consolidarea rezilienței în privința accesului şi alimentătii cu apă a comunităților).

Mă bucur să avem în dl. Fitto un partener serios de dialog şi un exemplu despre cum, în conducerea politică a UE, cercul etichetărilor ipocrite a fost rupt, iar politicieni despre care cândva se spunea că ar fi „extremişti” pot contribui cu expertiza lor la pilotarea instituțiilor europene într-o perioadă de provocări în care ar trebui să strângem rândurile cu toții.

Cred că e util să menționez, mai ales pentru cei de acasă, că Raffaele Fitto face parte din partidul Fratelli d’Italia care în Parlamentul European este omolog cu AUR şi coleg de grup parlamentar în grupul ECR al conservatorilor şi reformiştilor. Deci, dacă la Bruxelles s-a degajat ca soluție onorabilă cooptarea în conducerea Comisiei Europene, într-o poziție de vârf, a unui om politic provenit din rândurile aşa-zişilor „extremişti”, nu văd de ce la Bucureşti nu am putea face acelaşi lucru în viitoarea guvernare.

Nu doar pentru PSD, ci pentru discursul politic din România, găsesc că e un lucru de bun-simț să părăsim logica politicianistă a popularilor şi progresiştilor europeni, reprezentați la noi de PNL şi USR, care pun în geam sperietoarea „extremistă”, încercând să extragă – pe baza unei false frici – dividende electorale şi să-şi rotunjească, astfel, procentele.

Putem urma modelul de la Bruxelles pe care l-am evocat în rândurile de mai sus şi care e un bun precedent; putem, de asemenea, să luăm drept exemplu practica de la Bucureşti, unde PNL transferă la bucată parlamentari zis „extremişti”, oferindu-le certificate de „buni Brătieni” – nu mai spun că aceşti liberali de conveniență importați de la „extremişti” l-au votat, miercuri, pe Siegfried Mureşan şi n-am auzit niciun popular sau progresist european consternat de această realitate politică din Parlamentul României.

Repet ce am mai spus şi cu alte ocazii: trebuie să părăsim logica ipocrită a „cordonului sanitar” şi cantonarea în scenarii de lucru foarte convenabile demersurilor electorale ale popularilor (PNL) şi progresiştilor (USR), dar în niciun caz României. Ultimele luni de ruliu şi tangaj politice – cu un guvern demis, dar care nu se mai dă dus – sunt dovada pertinentă că astfel de stratageme sunt falimentare, iar costul acestor improvizații şi experimente îl plătesc toți românii care, mai devreme sau mai târziu, ne vor taxa la vot.