Discutia care l-ar putea baga la racoare pe Stanila. Dupa pista de karting, vroia sa traga heblul si la Transport Public

Redam in randurile de mai jos discutia dintre directorul comercial al CET SA Bacau, Marius Stanila, si un oficial al pistei de karting din Bacau (prezenta in rechizitoriul dosarului trimis de DNA spre judecare la Judecatoria Bacau). In cadrul acesteia, directorul din CET conditioneaza furnizarea energiei electrice catre pista de nepublicarea unor investigatii de presa in cotidianul Desteptarea cu privire la mai multe contracte dubioase incheiate de societatea de termoficare. Stanila se arata profund nemultumit de anchetele publicate in ziar, apreciind chiar ca CET a pierdut mai multi clienti casnici de pe urma acestora.

Tratand societatea cu capital de stat CET ca pe propria feuda, Stanila declara ca pur si simplu nu mai are chef sa incheie contract de furnizare a energiei electrice cu pista de karting, desi o facuse anterior cu SC Transport Public SA. Conform discutiilor, directorul comercial ar fi dorit sa dea un semnal prin tragerea heblului la pista de karting, urmand ca in anul urmator (2013, cel mai probabil), sa inchida curentul electric si pentru societatea de transport persoane, al carui sediu se gaseste in imediata vecinatate a pistei de karting).

La finalul discutiei, Stanila afirma raspicat ca patronii pistei de karting au de ales intre a face presa asa cum stiu (“libertatea presei”) si a pune lacatul pe usa propriilor afaceri, odata cu sistarea furnizarii de energie electrica de catre CET. Potrivit unor inscrisuri oficiale, pista de karting primea energie electrica de la CET inca din 2003, in temeiul unor contracte clare de furnizare. In 2011 CET a vandut energie electrica de 52 milioane lei. Cu toate acestea, societatea de termoficare a incheiat anul cu pierderi de peste 12,5 milioane lei.

DISCUTIE STANILA MARIUS – ANGAJAT pista karting

Angajat: Sunt într-o situație….Domnul Stănilă, n-am fost… Știți, eu am venit din proprie inițiativă la dumneavoastră. Dacă eu mă duceam la dânsa (n.r. Laudeta Sechelariu, soția fostului primar și președinta unui trust de presă local), știți cum…mă trimetea acasă una – două

 Stănilă: Doamnă, ce-o să faceți? Ce să discut cu dumneavoastră?

Angajat: Nu m-am dus la dânsa, sincer vă spun, pentru că eu am venit din partea salariaților. Și doamna o să spună «ce-ai căutat acolo»?

Stănilă: Da’ eu n-am cum să trimit salariații de la CET la ea când au probleme

Angajat: Haideți vă rog frumos…

Stănilă: Da’ nu mă rugați că n-aveți ce mă ruga. Îi relație contractuală, s-o încheiat, la revedere. Ce să mai…

Angajat: Cum să-i spun lu’ doamna..

Stănilă: Da’ nu mă interesează

Angajat: …să nu scrie în ziar

Stănilă: Da’ nu mă interesează. Nu vă duceți, nu e problema mea. Doamnă asta spuneți-i că CET-ul nu mai vrea să încheie cu noi contract după data de 4 martie. Deci, punctul meu de vedere ăsta este. Ori rupem hârtia, dar probabil știe că am văzut că ați făcut hârtie la Comitetul Director, la nu știu ce…

Angajat: Nu, nu n-am semnat…

Stănilă: Haideți doamnă, că asta nu-i semnat de dumneavoastră…xxxxxxx

Angajat: Colega mea…

Stănilă: Păi, colega dumneavoastră.

Angajat: Nu i-am spus doamnei Laudeta

Stănilă: N-ați înțeles ce v-am spus? Am făcut notificare, mergeți și spuneți «CET-ul nu mai îmi dă după data de așa, nu mai vrea să prelungească contractul cu noi». Punct și gata.

Angajat: Știți de ce am venit, sinceră să fiu cu dumneavoastră? Transportul Public l-ați semnat…

Stănilă: Da.

Angajat: Da, da’ nu ar fi normal ca să-mi semnați și mie?

Stănilă: Nu. Eu nu vă semnez, mergeți toți «Doamna ce facem?». Ea e președinte. Să vedem ce face.

Angajat: Nu-mi permit să mă duc la doamna Laudeta…

Stănilă: Cum să nu? Da’-i spuneți «Domne’ este o problemă». Nu trebuie s-o anunțați? «Ne-au anunțat de la CET că ne închid”

Angajat: Am să mă duc la dânsa și am să-i spun: «Doamnă nu mai scrieți de CET…

Stănilă: Nu, nu-i spuneți nimic să nu scrie de CET. Îi spuneți «Domne’, CET-ul începând cu data de așa, contractul a expirat nu mai vor să-l continue»

Angajat: Dați-mi o săptămână măcar să mă cablez la rețeaua publică. 3 luni de zile…

Stănilă: Asta-i spuneți «Doamna Laudeta, ce facem? Trebuie să ne cuplăm acolo». Să găsească ea. Nu găsiți dumneavoastră soluții. Eu n-am nimic cu dumneavoastră.

Angajat: Știu…Eu am auzit, am întrebat-o pe doamna de la Transport Public și mi-o zis cică, băi…

Stănilă: Da’ eu v-am spus și data trecută că i-am semnat. Nu v-am spus că i-am semnat? Și ăsta e un avertisment. La anu’ îi opresc și Transport Public. Nu v-am spus? Am semnat ăla, v-am spus că-l semnez. Nu v-am spus că-l semnez? Deci mergeți la ea și-i spuneți «Domne’, nu mai am de la CET energie. Ce facem?»

Angajat: Da’ măcar 6 luni de zile …

Stănilă: Ea este în măsură să vă spună ce să faceți. Nu dumneavoastră găsiți soluții.

Angajat: Eu am venit din partea salariaților…

Stănilă: Am înțeles.

Angajat: Pentru că rămân… Și astăzi au venit la mine «Duceți-vă doamna directoare»

Stănilă: N-au ce să…Să meargă la patron. Doamnă astea sunt probleme pe care trebuie să le rezolve patronul, nu dumneavoastră. Eu contractul nu l-am semnat cu dumneavoastră…

Angajat: Da, da’ eu ca și salariat…

Stănilă: Da doamnă. Salariații nu pot să vină să mă roage pe mine, cineva, să fac un contract cu cineva care eu nu vreau să-l fac. Patronul în schimb poate discuta de contract, da? Deci este problema între societăți.  Contractul era semnat de președinte Laudeta Sechelariu, da, cu CET. Eu i-am făcut notificare lu’ doamna Laudeta, că n-a ajuns la ea asta e altă treabă, am trimis-o prin poștă, că nu-i mai prelungesc contractul. Dacă dumneaei nu știe nu-i vina mea că dumneavoastră n-ați informat-o. Vă rog s-o informați, să treceți peste toate celelalte discuții ale noastre. Atâta-i spuneți, clar « Domne, mi-au dat notificare, am încercat am vorbit cu ei, nu vor după data de 4 martie, când expiră contractul, nu vor să prelungească. Ci facem?». Și-atunci o să vedeți ce-o să vă spună. O să vedem de discuții, de ce-o fi. Mie mi se pare normal ca dumneavoastră s-o fi informat.

Angajat: N-am informat-o că mi-o fost teamă. Știți, e o fire mai dificilă…

Stănilă: Da doamnă, da’ dificil și io-s foarte dificil. Eu am trimis o notificare, că-i întrerup livrările, că nu mai vreau să am o relație comercială cu dumneaei. Deci atâta «Nu mai vrem să avem relații comerciale cu dumneaei». Și ea să tragă singură concluzii. Eu nu spun nimic, din ci cauză. Dumneavoastră credeți că mă joc? Așa credeți, că mă joc?

Angajat: Știți ce m-am gândit, totuși pentru niște articole, presa știți cum este în România…

Stănilă: Da’ nu, da di ci să fie așa? Da di ci omu’ care face așa, spune «Bă, așa-i presa» să aibă relații comerciale cu mine.. Eu nu vreau să am…

Angajat: Totuși, vă plătim curentul, facturile sunt la zi…

Stănilă: Doamnă, ascultați-mă un pic. Da’ dar contractul s-a încheiat, nu înțelegeți? Deci eu nu vă reziliez contractul pentru neplată sau pentru altceva. Nu vi-l reziliez… Pur și simplu, contractul s-a încheiat și nu mai vreau să fac alt contract. Deci, nu-i vorba că nu v-ați făcut…

Angajat: Știu, de voința părților. Da’ problema care este, eu în perioada asta unde mă cablez?

Stănilă: Da’ asta nu-i problema mea (….) Am o marfă pe care o vând cui vreau eu. Înțelegeți că-i vorba de contract. Nu vă fac nimic. Pur și simplu nu mai vreau să continui o relație comercială. Atât. Fiindcă nu pot să accept..Eu am înțeles, presa-i presă, da doamnă, presa-i presă? Face presa ce vrea, da? Și o gândești într-un așa fel «Domne’ nu te supăra, ăsta e articolul». Da di ci trebuie să am eu relații comerciale cu acel om? Înțeleg că e dreptul lui să facă ci vrea că așa-i presa, să facă ci vrea, da’ nu sunt obligat să am și relații contractuale cu el, comerciale. Deci spun, «Domne’, tu fă-ți presă așa cum știi, și eu îmi fac relațiile comerciale așa cum vreau eu și cum cred eu».

Angajat: Da’ totuși de la niște articole din ziar…Mă duc să-i transmit acuma doamnei…

Stănilă: Și nu din cauza articolelor din presă.  Nu mai vreau să am de-a face cu dumneaei. E clar? Ca să fie clar…

Angajat: Da, da’ suntem o societate comercială…

Stănilă: Da, nu mai vreau cu societatea aia comercială să mai am relații. Mă poate obliga cineva să am relații?

Angajat: Am venit la dumneavoastră ca și om …

Stănilă: Da, ca și om.

Angajat: Că țin la oamenii mei…

Stănilă: Da’ și eu țin doamnă la oamenii mei

Angajat: Vă dați seama că eu trebuie să pun lacăt pe ușă acuma.

Stănilă: Și eu țin la oamenii mei. Și vreau să facă doamna între a pune lacăt pe ușă și libertatea presei, care e liberă să scrie ci vrea, da? Să-și pună lacătul pe ușă, la toate, și să facă presă cum crede că trebuie să facă. Eu nu vreau să-mi trimit oamenii acasă, din cauza faptului că cineva înțelege să facă presă cum vrea. Suntem o țară liberă, da?