Robert Lupu, bărbatul acuzat că a ucis cu sânge rece o tânără însărcinată la Cosmopolis, nu a fost un necunoscut în fața propriei sale decăderi. În cartea publicată înaintea crimei, el își documentează obsesia pentru fosta iubită, Teodora, și prăbușirea psihică treptată. Narcisic, posesiv și incapabil să accepte despărțirea, Lupu descrie cum și-a pierdut controlul: droguri, depresie, agresivitate. Din paginile scrise de el transpare o ură mocnită care creștea periculos.
Lupu își recunoaște deschis eșecurile și căderea în haos: vorbește despre dependențe, disperare și obsesia de a recâștiga controlul asupra fostei iubite. Relația lor, descrisă ca „nebunie a iubirii”, s-a transformat într-o fixație toxică. În paginile cărții, refuzul Teodorei este perceput de el ca o trădare supremă, iar răzbunarea devine, în mintea lui, singura cale de a-și reface orgoliul rănit.
Psihologii criminaliști trag un semnal de alarmă: Robert Lupu este exemplul clasic de personalitate narcisică și violentă, cu un istoric de control și abuz emoțional. Cartea lui a fost, fără să știe, un avertisment public despre ce avea să urmeze.
Vezi pasaje AICI.