Bacăul a fost atestat documentar prima oară la 6 octombrie 1408, ca oraș și punct de vamă, într-un document emis de domnul Moldovei, Alexandru cel Bun (1400-1432), mai exact un privilegiu comercial acordat negustorilor din orașul polonez Liov, prin care negoțul acestora era reglementat pe plan intern.
La Bacău s-au stabilit mai mulți husiți, refugiați din Ungaria și Polonia, menționați în 1431, față de care domnii Moldovei au avut o atitudine tolerantă.
În secolul al XV-lea târgul Bacău este atestat documentar foarte des (1435, 1439, 1453, 1457, 1460 etc). În noiembrie 1467 localitatea a fost incendiată de Matei Corvin în timpul expediției întreprinse împotriva Moldovei lui Ștefan cel Mare și încheiată cu eșecul de la Baia.
Între 1472-1491 Ștefan cel Mare a construit la Bacău o Curte domnească spre a-i servi drept reședință fiului său Alexăndrel. În incinta acesteia a fost ridicată biserica Precista, sfințită la 1 ianuarie 1491. Curtea a fost extinsă ulterior de Bogdan III, alt fiu al lui Șefan cel Mare. Bacău a fost ales ca loc pentru edificiul domnesc ținând cont și de faptul că aici se intersectau principalele drumuri comerciale din centrul și vestul Moldovei: drumul moldovenesc ce venea dinspre nord pe Valea Siretului și mergea spre Galați, cu ramificații spre Țara Românească; drumurile sării și păcurii care veneau de la Ocna pe Valea Tăzlăului și de la Moinești pe Valea Trotușului; drumul Oituzului, care ducea în Transilvania.
Important centru comercial și vamal, prin tradiție dar și ca urmare a dezvoltării sale economice treptate, Bacăul apare frecvent menționat ca târg în secolele XVII-XVIII în diferite documente, având și rol de târg domnesc, iar în primele decenii ale secolului al XIX-lea se situa între orașele de frunte ale Moldovei (în 1864 figurează ca oraș pe harta Partenie-Dubău).
Dacă la 1821 Bacăul număra puțin peste 1.000 de locuitori, ulterior s-a înregistrat o creștere demografică constantă. Creșterea numărului de locuitori a avut la bază, cu precădere, fenomenul imigrației evreiești din prima jumătate a secolului al XIX-lea, dublat, în intervalul 1859-1899, de procesul exodului rural generat de industrializarea localității, potrivit site-ului Primăriei municipiului.
În ce privește dezvoltarea industriei, amintim ca repere: fabrica de hârtie ”Letea” construită în 1881, fabrica de bere construită în 1867, fabrica de cărămidă construită în 1870, o tipografie.
În timpul Primului Război Mondial aici s-a aflat comandamentul Armatei a II-a Române, cantonat în Casa Anania, din strada George Bacovia.
În perioada interbelică Bacăul se dezvoltă din punct de vedere urbanistic, fiind, după București, al doilea oraș asfaltat din vechiul Regat.
A fost declarat municipiu la 17 februarie 1968. La recensământul populației din anul 2011 Bacăul număra 144.307 locuitori.
Situat în centrul Regiunii Nord-Est, Bacăul de astăzi se distinge prin industria aeronautică, alimentară, prin piața materialelor de construcții, industrie IT.
Astazi, Bacaul implineste 614 ani de la prima atestare documentara. La multi ani, Bacau !
Fiti la curent cu ultimele stiri din Bacau. Urmariti Bacau.net si pe Google News
Cercet?torul ?tefan S. Gorovei, demonstreaz? c? Bac?ul are actul de na?tere ?ntre anii 1391-1432 ?n timpul domniei lui Petru I Mu?at. ?n 1399 ora?ul este men?ionat ?n documentul lui Iuga Vod?, prin care se d? carte de judecat? ?ntre sp?tarul R?ducanu cu r?ze?ii satului Br?tila, din ?inutul Bac?ului. La 15 aprilie 1400, afl?m ca ?n Bac?u se afl? o parte a Cavalerilor Ioani?i, numi?i mai t?rziu Cavalerii de Malta. O scrisoare este trimis? in Civitas Bachovien de Papa Bonifaciu al II-lea.
cf. wikipedia.org/wiki/Bacau la capitolul Istorie, paragraful 6
Buna, Nu mai las nici un comentariu ca le las degeaba. Am last 3 si nici un semn de la nici unul.
I-si fac si ei datoria cu aceste comentarii, ca si asa nu au nici un efect ce spun comentatorii!..
Asa este domnilor ziaristi?.. Sa auzim numai bine!..Nicu